Nimic nu pare mai pasionant, între aventurile calatorului modern, decât intrarea într-un oras nou. Contactul brusc cu arhitectura urbei, cadenta si structurile cladirilor, descoperirea treptata a amintirilor sapate în ziduri, strazi sau pietrele slefuite de pasii oamenilor fac din aceasta întâlnire cu orasul un prilej de neasemuita bucurie. Fascinatia oraselor izvoraste în buna parte din istoria lor. Astfel nu se explica de ce orase mici strabatute pe jos în zece minute, îi dau calatorului uneori mai multe satisfactii decât orgolioasele aglomerari urbane ale epocii moderne. Totodata fascinatia vine si de la locuitorii orasului, care sunt trupul viu al istoriei, ziditorii tuturor visurilor orasului. Între alte orase ale tarii Râmnicu Vâlcea e harazit cu toate darurile. Asezarea lui, ca a mai tuturor localitatilor vechi, a cautat apa si umbra ocrotitoare a dealurilor. Apa poarta numele Oltul, iar dealul împlântat în mijlocul orasului, Capela. Numele Oltului e milenar, al Capelei dateaza doar de câteva sute de ani, amintind de o capela franciscana ce a existat ascunsa în frunzisul padurilor de fag parca anume pentru a da orasului ecouri de legenda. Ceea ce i-a determinat pe primii locuitori sa întemeieze aici loc de statornicie e usor de presupus: pozitii ademenitoare, strategica, la mai putin de 20 km de la iesirea Oltului din defileul strâmt al muntilor si frumusetea împrejurimilor. Într-adevar, orasul este situat la dreapta râului, aproape de iesirea acestuia din munti într-o depresiune colinara formata de valea larga, cu terase, a Oltului si dealurile de peste 500 m ce se înalta nesimtit, pierzându-se sub poalele albastre-cenusii ale Carpatilor. Pozitia orasului îndeamna la reflexie asupra existentei cu care înaintasii nostri s-au priceput cu secole si chiar milenii înainte sa-si dureze ctitoriile. Farmecul orasului nu consta numai în maretia peisajului sau gingasia caselor ce mai pastreaza parfumul veacului trecut ci, si, în istoria sa.
Municipiul Râmnicu Vâlcea este resedinta judetului Vâlcea; important centru economic si cultural al tarii, este asezat în partea central-sudica a României, respectiv la confluenta dintre Olt si Olanesti. Situat la intersectia paralelei 45º07’ latitudine nordica cu meridianul 24º22’21’’ longitudine estica la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, orasul se afla în plina zona temperata, cu cele mai favorabile conditii climaterice pentru dezvoltarea vietii omenesti. Pe aceeasi latitudine se mai afla: Torino (Italia), Bordeaux (Franta), Minneapolis (S.U.A.), Peninsula Crimeea si Delta Volgai. Râmnicu Vâlcea este amplasat în Subcarpatii Getici, la 18 km de defileul Oltului, în lunca râului, si formeaza la confluenta cu Olanestiul o zona cârlig cu orientarea N–S. Largimea maxima a luncii este de 2,5 km în partea de nord, de 1,9 km în zona centrala si de 2 km în zona sudica. Municipiul Râmnicu Vâlcea are o suprafata de 6.221 ha si împreuna cu comuna suburbana Goranu se ridica la 8.866 ha. Orasul se învecineaza cu urmatoarele localitati: comuna Bujoreni (N), comunele Daesti si Golesti (NE), comuna Budesti (E), orasul Ocnele Mari (V), comuna Mihaesti (SV) si comuna Vladesti (NV). Orasul se întinde la est de dealul Capela, pâna dincolo de cursul râului Olt, depasind spre sud confluenta acestuia cu apele râului Olanesti. Este marginit la sud de dealul Troian, iar la sud-vest de dealul Petrisor. La nord hotarul municipiului Râmnicu Vâlcea este marcat de dealul Cetatuia. Orasul este amplasat pe terasele Oltului, care sunt evidentiate mai mult în partea de vest, deoarece în zona estica dealurile coboara pâna aproape de firul apei. Se disting doua terase. În trecut, aglomerarea urbana era dispusa pe terasa superioara, datorita frecventelor inundatii pe care le producea Oltul. Prin lucrarile de amenajare a râului si prin constructia barajelor, aria de locuit s-a extins si pe terasa inferioara, pericolul inundatiilor fiind înlaturat. Zonele vechi, cu constructii aflate aproape de albia minora a Oltului, sunt aparate de inundatii prin înaltimea mare a malurilor. Altitudinea medie a localitatii este de 240-260 m. In cadrul judetului, orasul este situat in partea central -estica, iar in Subcarpatii Getici se incadreaza in Subcarpatii Valcii intre Oltet si Topolog. Ramnicu Valcea este asezat intr-o zona depresionara (Horezu-Olanesti-Muereasca-Calimanesti-Berislavesti-Salatrucu-Dobriceni-Zmeureni). La nord de largirea depresionara de la Ramnicu Valcea exista dealuri inalte de peste 700m unde apar cueste. In apropiere de oras atat pe stanga cat si pe dreapta Oltului predomina un asemenea relief de cueste generat de vaile torentiale in conditiile unor structuri geologice monoclimale (L. Badea,1955, si Mihaela Dinu, 1995).
Municipiul Râmnicu Vâlcea este resedinta judetului Vâlcea; important centru economic si cultural al tarii, este asezat în partea central-sudica a României, respectiv la confluenta dintre Olt si Olanesti. Situat la intersectia paralelei 45º07’ latitudine nordica cu meridianul 24º22’21’’ longitudine estica la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, orasul se afla în plina zona temperata, cu cele mai favorabile conditii climaterice pentru dezvoltarea vietii omenesti. Pe aceeasi latitudine se mai afla: Torino (Italia), Bordeaux (Franta), Minneapolis (S.U.A.), Peninsula Crimeea si Delta Volgai. Râmnicu Vâlcea este amplasat în Subcarpatii Getici, la 18 km de defileul Oltului, în lunca râului, si formeaza la confluenta cu Olanestiul o zona cârlig cu orientarea N–S. Largimea maxima a luncii este de 2,5 km în partea de nord, de 1,9 km în zona centrala si de 2 km în zona sudica. Municipiul Râmnicu Vâlcea are o suprafata de 6.221 ha si împreuna cu comuna suburbana Goranu se ridica la 8.866 ha. Orasul se învecineaza cu urmatoarele localitati: comuna Bujoreni (N), comunele Daesti si Golesti (NE), comuna Budesti (E), orasul Ocnele Mari (V), comuna Mihaesti (SV) si comuna Vladesti (NV). Orasul se întinde la est de dealul Capela, pâna dincolo de cursul râului Olt, depasind spre sud confluenta acestuia cu apele râului Olanesti. Este marginit la sud de dealul Troian, iar la sud-vest de dealul Petrisor. La nord hotarul municipiului Râmnicu Vâlcea este marcat de dealul Cetatuia. Orasul este amplasat pe terasele Oltului, care sunt evidentiate mai mult în partea de vest, deoarece în zona estica dealurile coboara pâna aproape de firul apei. Se disting doua terase. În trecut, aglomerarea urbana era dispusa pe terasa superioara, datorita frecventelor inundatii pe care le producea Oltul. Prin lucrarile de amenajare a râului si prin constructia barajelor, aria de locuit s-a extins si pe terasa inferioara, pericolul inundatiilor fiind înlaturat. Zonele vechi, cu constructii aflate aproape de albia minora a Oltului, sunt aparate de inundatii prin înaltimea mare a malurilor. Altitudinea medie a localitatii este de 240-260 m. In cadrul judetului, orasul este situat in partea central -estica, iar in Subcarpatii Getici se incadreaza in Subcarpatii Valcii intre Oltet si Topolog. Ramnicu Valcea este asezat intr-o zona depresionara (Horezu-Olanesti-Muereasca-Calimanesti-Berislavesti-Salatrucu-Dobriceni-Zmeureni). La nord de largirea depresionara de la Ramnicu Valcea exista dealuri inalte de peste 700m unde apar cueste. In apropiere de oras atat pe stanga cat si pe dreapta Oltului predomina un asemenea relief de cueste generat de vaile torentiale in conditiile unor structuri geologice monoclimale (L. Badea,1955, si Mihaela Dinu, 1995).
Alaturi de milenara creatie populara, numeroase monumente istorice si de arta din cuprinsul Valcii atesta ca pe aceste meleaguri s-a inchegat si dezvoltat de-a lungul veacurilor o traditie culturala care a cultivat sentimentul demnitatii nationale, al permanentei si unitatii poporului roman, al dragostei pentru cultura.
Cresterea rolului culturii in Valcea s-a manifestat prin functionarea, inca din secolul al XIV-lea a unor adevarate scoli cu profil artistic-miniaturisti, copisti, zugravi, sculptorii in lemn si piatra - la Cozia, Bistrita, Ramnic si apoi la Hurez.
Tiparnita din Ramnic, ctitorita de Antim Ivireanul va transforma micul orasel de la poalele Capelei intr-o adevarata "capitala a tipografilor" unde se vor tipari carti si in limbi straine.
In viata culturala valceana isi face aparitia figura luminoasa a lui Anton Pann care avea sa fie profesor de muzica la Ramnicu Valcea.
Valcea a dat literaturii romane unul dintre valorosii scriitori ai perioadei interbelice - Gib Mihaescu, originar din Dragasani. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale debuteaza poetii Dragos Vranceanu si Ada Orleanu.
Miscarea teatrala, cit si cea muzicala, au cunoscut numeroase momente de afrimare datorate unor personalitati de marca din Valcea, cum sunt compozitorii : Ion Dumitrescu, Nicolae Oancea, Gheorghe Dumitrescu, muzicologii Ionel Geanta, Victor Giuleanu, Gheorghe Merisescu, artistul liric Mircea Buciu, actorii Dem Radulescu, Florin Zamfirescu, Cornel Vulpe si altii.
In prezent, activitatea culturala este coordonata de Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National.
Principalele institutii pentru domenii de activitate cu grad judetean sunt: Muzeul Judetean de Istorie, Centru Judetean de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare Valcea, Scoala de Arte, Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul", Filarmonica de Stat "Ion Dumitrescu", Teatrul de Stat "Anton Pann", Teatrul "Ariel" si Orchestra de muzica populara "Rapsodia Valceana".
Manastiri
Cresterea rolului culturii in Valcea s-a manifestat prin functionarea, inca din secolul al XIV-lea a unor adevarate scoli cu profil artistic-miniaturisti, copisti, zugravi, sculptorii in lemn si piatra - la Cozia, Bistrita, Ramnic si apoi la Hurez.
Tiparnita din Ramnic, ctitorita de Antim Ivireanul va transforma micul orasel de la poalele Capelei intr-o adevarata "capitala a tipografilor" unde se vor tipari carti si in limbi straine.
In viata culturala valceana isi face aparitia figura luminoasa a lui Anton Pann care avea sa fie profesor de muzica la Ramnicu Valcea.
Valcea a dat literaturii romane unul dintre valorosii scriitori ai perioadei interbelice - Gib Mihaescu, originar din Dragasani. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale debuteaza poetii Dragos Vranceanu si Ada Orleanu.
Miscarea teatrala, cit si cea muzicala, au cunoscut numeroase momente de afrimare datorate unor personalitati de marca din Valcea, cum sunt compozitorii : Ion Dumitrescu, Nicolae Oancea, Gheorghe Dumitrescu, muzicologii Ionel Geanta, Victor Giuleanu, Gheorghe Merisescu, artistul liric Mircea Buciu, actorii Dem Radulescu, Florin Zamfirescu, Cornel Vulpe si altii.
In prezent, activitatea culturala este coordonata de Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National.
Principalele institutii pentru domenii de activitate cu grad judetean sunt: Muzeul Judetean de Istorie, Centru Judetean de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare Valcea, Scoala de Arte, Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul", Filarmonica de Stat "Ion Dumitrescu", Teatrul de Stat "Anton Pann", Teatrul "Ariel" si Orchestra de muzica populara "Rapsodia Valceana".
Manastiri
Pe teritoriul Valcii se afla monumente de arta religioasa cum sint manastirile Cozia, Hurezi, Govora, Bistrita, Manastirea dintr-un Lemn, Surpatele, Arnota, Episcopia Ramnicului, fiecare cu istoria ei, pe cat de interesanta, pe atat de tulburatoare.
"Cel mai frumos si mai rafinat exemplar de arhitectura romaneasca", Manastirea Horezu inaltata in 1693 de Constantin Brancoveanu, a fost inclusa in 1995 in patrimoniul UNESCO.
Manastirea Arnota
Ctitorita de Matei Basarab in 1633-1634, cu hramul ”Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, pe temelia unei biserici mai vechi, fiind situata la 37 km de Rm. Valcea, aproape de Manastirea Bistrita. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit manastirea aici deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare in aceste locuri, ascunzandu-se in niste stufarisuri, fiind urmarit de turci.Cercetarile din anul 1974, efectuate sub egida Directiei Monumentelor Istorice, au permis sa se constate ca la temelia actualei biserici se gasesc urmele altor biserici inca nedatate, care vor fi existat aici.Pridvorul cu turla i-a fost adaugat de catre Constantin Brancoveanu, la inceputul domniei lui, odata cu reparatiile, in anii 1705-1706. Tot el ii reconstruieste catapeteasma, o adevarata opera de arta sculpturala, in stil brancovenesc (din 1913 se afla la muzeul din Bucuresti) si renoveaza pictura, fara sa o inlocuiasca pe cea originala.Usa bisericii, sculptata in lemn de castan, are o inscriptie in limba slavona, in care se spune astfel: ”Aceste usi le-a facut Constantin Brancoveanu vel-logofat”. Ele pastreaza pictura originala ”dreasa” sub evlaviosul domn, cand s-a zugravit si pridvorul, pe care tot el il adaugase, pictura care nu a rezistat pana astazi. Pictura initiala are o mare valoare artistico-documentara, foarte valoros fiind si portretul lui Matei Basarab, realizat in 1644 de zugravul Stroe din Targoviste.Biserica manastirii este o constructie mica, cu o linie simpla si sobra, fiind realizata dupa un plan trilobat, cu abside poligonale si pridvor deschis. Deasupra naosului este asezata o turla inalta, iar pe pridvor o este o alta turla mai mica, cea din timpul lui Brancoveanu. Fatadele au fost impartite cu ajutorul unui brau din caramida aparenta in doua registre: cel inferior, in care se observa frumoase firide rotunjite si cel superior, in care s-au realizat ocnite adancite. Peretii si turlele sunt infrumusetate cu ornamente din caramida aparenta.Renovarea bisericii s-a facut intre anii 1852-1856, de catre domnitorul Barbu Stirbei, care a daramat chiliile vechi din vremea lui Matei Basarab, deja ruinate si ridica aici alte cladiri, dupa planul unor arhitecti straini.In anul 1934 s-au mai zidit unele chilii care exista si astazi, intr-una fiind amenajat un mic muzeu in care au fost expuse odoarele manastirii, iar intre anii 1954-1958 a fost consolidat intregul asezamant monahal si s-au introdus instalatii de apa si incalzire.In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: mormantul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus apoi la Arnota, dupa rascoala Seimenilor, si mormantul lui Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al lui Mihai Viteazul, cazut in timpul luptelor din Transilvania, duse alaturi de eroul de la Turda, inmormantat in anul 1604 la Alba-Iulia, ramasitele lui pamantesti fiind aduse la Arnota in 1648.Aceasta frumoasa manastire, prin pictura, arhitectura si sculptura sa, poate fi considerata unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice si de arta religioasa din tara. Dupa 1999 Arnota a devenit manastire de maici.
Manastirea Cozia
Situat la 3 km de statiunea balneo-climaterica Calimanesti-Caciulata, pe malul drept al Oltului si la cca. 20 km nord de Rm.Valcea, ansamblul manastiresc de la Cozia, cu hramul ”Sfanta Treime”, la inceput a fost cunoscut sub numele de ”Manastirea Nucet”, abia mai tarziu primind numele de ”Cozia”, dupa muntele din vecinatate.Biserica mare cu hramul ”Sfanta Treime”, armonios proportionata, cu ornamentatie bogata, a fost construita de mesteri din Moravia, dupa modelul bisericii sarbesti din Crusevat, din piatra alba tare, intre 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Batran. Conceputa dupa planul trilobat, ea surprinde prin precizia si perfectiunea realizarii artistice. A fost sfintita la 18 mai 1388. Partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos dateaza din timpul lui Mircea cel Batran. Pictura a fost renovata in 1517, in vremea lui Neagoe Basarab, cand s-a facut si fantana care ii poarta numele, dupa cum se vede intr-un fragment de inscriptie; intre anii 1706-1707 i-a fost adaugat pridvorul, s-a refacut pictura din incinta si s-au adaugat cerdacurile, chiliile si s-a reconstruit havuzul cu apa (baptisteriul din fata bisericii). Toate acestea s-au facut de catre paharnicul Serban Cantacuzino. Pictura originara se pastreaza in naos, unde pe peretele de vest sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino.Catapeteasma originara din lemn, a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei intre anii 1850-1856; tot atunci s-au construit si doua pavilioane din care se mai pastreaza cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara.În pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahiei Teofanei, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei, decedata in 1605. Piatra funerara a domnitorului este o copie a celei originale si dateaza din 1938.Manastirea are doua paraclise, unul cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (1583), iar celalat, ”Duminica Tuturor Sfintilor” (1710).Paraclisul din zid, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, asezat in coltul de sud-est al manastirii, dateaza din anul 1583.Paraclisul, zis brancovenesc, asezat in coltul de nord-est, este din caramida, avand doua case boltite si un foisor. Dateaza din anii 1710-1711.
